Luni

Incalzirea globala

Gheţarii şi calotele de gheaţă - principalii contribuitori la creşterea nivelului oceanului planetar în secolul XXI

De la începutul revoluţiei industriale şi până astăzi, temperatura medie globală a crescut cu 0,8º C. Nu pare mult, dar consecinţele ei la nivel mondial sunt enorme. Calotele glaciare se subţiază de la an la an, iar fenomenele meteo extreme apar tot mai frecvent. Schimbările climatice periclitează deja ecosistemele şi pun în pericol viaţa a milioane de oameni. Iar acesta e doar începutul (www.revistamagazin.ro).

Calota glaciară s-a subţiat semnificativ în ultimii 50 de ani iar întinderea ei s-a micşorat cu 10% în ultimii 30 de ani. Observaţii recente, realizate cu ajutorul sateliţilor meteorologici Radarsat-1 şi Envisat, relevă ca gheţarii din Groenlanda au început să se topească în apele Oceanului Atlantic, într-un ritm aproape dublu decât cel înregistrat în deceniul trecut. Primăvara, dezgheţul apei dulci se produce acum, cu 9 zile mai devreme decât în urmă cu 150 de ani, iar îngheţul de toamnă cu 10 zile mai târziu.

Dezgheţarea permafrostului a determinat lăsarea solului cu aproape 5 m în unele părţi din Alaska. Din Oceanul Arctic până în Peru, din Elveţia şi până la gheţarii din Irian Jaya, Indonezia, câmpuri masive de gheaţă, gheţari gigantici şi banchiza dispar rapid.

Când temperaturile cresc, iar gheaţa se topeşte, si mai multă apă se scurge în ocean şi din calotele glaciare, iar apa oceanului se încălzeşte şi creşte în volum. Această combinaţie de efecte a jucat un rol important în creşterea nivelului mediu al oceanului planetar cu 10 până la 20 cm în ultima sută de ani, conform Comisiei Interguvernamentale privind Schimbările Climatice (IPCC).

Cercetătorii au indicat faptul că nivelul mărilor a crescut şi a scăzut substanţial în istoria de 4,6 miliarde de ani a Pământului. Dar actuala rată de creştere globală a nivelului mării s-a îndepărtat de rata medie a ultimilor 2 000- 3 000 de ani şi creşte şi mia rapid, cu circa 2,4 mm pe an. O continuare sau o accelerare a acestei tendinţe are capacitatea de a produce schimbări izbitoare în regiunile de coastă din întreaga lume ( www.nationalgeographic.ro).

În urma unui studiu realizat de Grinsted, A., J. C. Moore, şi S. Jevrejeva au publicat un studiu, intitulat „ Reconstructing sea level from paleo and projected temperatures 200 to 2100” şi care estimează o creştere a nivelului Oceanului Planetar, cu mult maii mare decât cel prezis ce IPCC. Formulele de calcul sunt empirice, fiind deduse din observaţii asupra modelelor climatice din ultimii 40 de milioane de ani.

Conform noului studiu, se pot evidenţia următoarele aspecte:

- nivelul oceanului planetar va creşte cu 1,2 m, de 3 ori mai mult decât nivelul prezis de IPCC;

- chiar dacă omenirea încetează activităţile care contribuie la creşterea temperaturilor la nivel planetar, nivelul oceanelor tot va creşte cu 20-40 cm;

- pentru a împiedica creşterea nivelului oceanelor, este nevoie de o scădere a temperaturii medii cu 0,6º C, lucru imposibil din punct de vedere tehnic;

- cel mai optimist scenariu este o creştere de 80 cm , iar el mai pesimist 135 cm. În cazul cel mai pesimistic, un sfert din populaţia planetei, care trăieşte în zona de coastă, ar trebui relocată (figura nr.1) (www.raduboncea.ro)

Figura nr.1

Groenlanda contribuie cu aproximativ 28 % din totalul creşterii nivelului Oceanului Planetar, iar Antarctica cu 12 %. Conform studiului efectuat de echipa CU-Boulder, aceştia estimează că nu este de aşteptat ca până la sfârşitul secolului, Groenlanda să egalizeze volumul furnizat de gheţari şi calotele de gheaţă.

Însă un grup de cercetători ruşi afirmă că, gheţarii şi calotele de gheaţă contribuie cel mai mult la creşterea nivelului oceanului, pentru următoarele câteva generaţii, şi nu cele două mari straturi de gheaţă, (www.tititudorancea.com).

Vulnerabilă la ridicarea nivelului mării, Tuvalu, o ţară mică din Pacificul, a început să întocmească planuri de evacuare. Megaoraşele în care populaţiile umane s-au concentrat în apropierea câmpiilor de coastă sau în deltele râurilor - Sanghai, Bangkok, Jakarta, Tokio sau New York sunt expuse riscului (www.nationalgeographic.com).

 

Topirea gheţarilor

Gheţarii sunt mase enorme de gheaţă persistente, formate în regiunile polare şi muntoase înalte, care sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent de-a lungul văilor sau pe pante. Ei sunt cele mai mari rezervoare de apă dulce, iar suprafaţa lor însumată echivalează cu suprafaţa Americii de Sud.

Gheţarii au început să se retragă peste tot în lume de la sfârşitul Micii Glaciaţiuni (în jurul anului 1850), dar de câţiva zeci de ani încoace, aceştia au început să se topească cu un ritm care nu poate fi explicat. Schimbările climatice preconizate în secolul următor vor afecta mai mult ritmul de topire a gheţarilor. Temperatura medie a globului va creşte cu 1,4 - 5,8º C până la sfârşitul secolului XXI. Numai în Alpi ( figura nr.2) s-a pierdut aproximativ o treime din suprafaţa gheţarilor şi jumătate din volum până în 1970.

Figura nr. 2 Munţii Alpi

 Într-un mod dramatic, fenomenul inundaţiilor cauzate de topirea gheţarilor ilustrează posibilul impact al schimbărilor climatice la nivel local.

Deşi doar o mică parte a cantităţii de gheaţă a planetei se află în afara Antarcticii (figura nr.3) şi Groenlandei, gheţarii sunt importanţi pentru că răspund la efectele schimbărilor climatice şi pierderea lor afectează populaţia şi ecosistemele. Dacă procesul de încălzire continuă în acelaşi ritm, topirea gheţarilor în următorul secol va cauza inundaţii devastatoare, pierderea unor rezerve de apă de care beneficiază milioane de persoane, iar creşterea nivelului mării ameninţă să distrugă întregi comunităţi costiere.

Figura nr. 3 Antarctida, topirea gheţarilor

Efectele creşterii temperaturii medii

- ameninţă multe milioane de oameni cu apariţia foametei, malariei, inundaţiilor, furtunilor puternice şi lipsa apei potabile.

- ar duce la producerea unor valuri de căldură extremă; cele mai afectate sunt ţările sărace şi cele în curs de dezvoltare, mai ales cele din America de Sud, Africa sud-sahariană şi Asia. Zonele afectate de secetă s-au dublat în ultimii 35 de ani.

- provoacă topirea gheţarilor (Figura nr. 4) şi a calotei glaciare, ceea ce ar duce la creşterea pericolului inundaţiilor în unele zone sau la lipsa apei în alte zone. Aproximativ 30% din gheţarii Europei au dispărut deja. În Oceanul Pacific, Oceanul Indian şi Marea Caraibelor multe insule ar putea dispărea, iar în Europa sezonul de iarnă ar deveni mai scurt.

- ar duce la creşterea nivelului apelor marilor, ameninţând numeroase populaţii de pe întreaga planetă şi mai ales din zonele joase ale ţărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi Bangladesh, sudul Chinei, “ţările de jos” (Belgia, Olanda, NV Germaniei) şi SE Angliei.

- ameninţă marile ecosisteme, de la cele polare şi antarctice, până la cele tropicale.

Figura nr.4 Topirea gheţarilor 

- ar duce la dispariţia unor păduri şi specii, ceea ce va afecta viaţa întregii planete (1 milion de specii ar putea dispărea din cauza schimbărilor climatice), costurile economice resimţindu-se mai acut în ţările sărace sau în curs de dezvoltare (www.încălzireaglobală.woedpress.com).

Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor a devenit o realitate în ultimile decenii, din cauza topirii gheţarilor. Topirea acestora, acestora afirmă oamenii de ştiinţă care au studiat fenomenul, are drept cauză încălzirea globală. Experţi ai ONU au întocmit o hartă de risc, arătând care sunt cele mai expuse zone din lume. Printre ele se află şi România (figura nr.5).

Figura nr.5 Creşterea nivelului mării şi a oceanelor

Putem spune ca viitorul nostru se prezintă destul de „umed”. În sudul Louisianei, coastele se scufundă litarlmente, cu aproximativ un metru la o sută de ani, un proces numit tasare. Scufundarea coastelor, combinată cu ridicarea nivelului oceanului, produce efecte puternice.

calote de gheata, ghetari, nivelul oc