Peste 30 de ani: Rusii spun ca va fi racire,…

Golful…

Cat vor mai rezista ghetarii? Un sfert din gheata din Alpi a disparut!

Ghetarii din Alpii francezi si-au pierdut un sfert din perimetrul pe care il acopereau acum 40 de ani, ca urmare a schimbarilor climatice, releva noi cercetari.

Bruxelles de la 110€› Rezerva bilet online prin
In perioada cuprinsa intre sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, gheata de pe Mont Blanc si de pe muntii din jur acoperea o suprafata de 375 de kilometri patrati.

Pana la sfarsitul lui 2000, suprafata s-a redus la 275 de kilometri patrati.

Cercetarea a fost efectuata de Marie Gardent si colegii sai de la Universitatea Savoie, iar rezultatele au fost prezentete in cadrul intalnirii sriintifice a organizatiei American Geophysical Union.

Studiul a monitorizat rapiditatea cu care se topesc ghetarii montani din Elvetia, Austria, Slovenia, Germania, Franta si Italia ca urmare a schimbarilor climatice. Mai bine de 600 de ghetari au fost analizati, printre care si cei de pe masivele Ecrins, Belledonne, Vanoise, Ubaye, Grande Rousse Arves si Mont Blanc.

Analiza s-a bazat pe compararea pozelor facute de la an la an, a hartilor si a imaginilor din satelit. In urma acesteia s-a constat ca, in ultimii 40 de ani, ghetarii din Alpii francezi au pierdut 26% din suprata de intindere.

Totusi, retragerea ghetarilor din Alpii francezi nu este uniforma. Cea mai mare topire a fost inregistrata in sectoarele sudice, unde precipitatiile sunt din ce in ce mai rare, iar temperaturile mai mari. De exemplu, in masivul Belledonne, ghetarii au disparut aproape in totalitate, iar in zona masivului Ecrins, retragerea ghetarilor este de trei ori mai accelerata decat pe Mont Blanc.

Incalzirea globala si dezghetul la care este supusa zona arctica a impus o noua cursa pentru accesul la resurse

Incalzirea globala si dezghetul la care este supusa zona arctica a impus o noua cursa pentru accesul la resurse din aceasta zona, una asemanatoare poate cu cea a inarmarilor din timpul razboiului rece. Desi disputa este inceputa doar cu cativa ani in urma, Moscova manifesta interesul cel mai sporit pentru a ocupa zona in cauza, o atitudine expansionista ce aduce aminte de lupta pentru ocuparea Berlinului din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Si acum, ca si atunci, mai multe puteri occidentale care revendica la randul lor drepturi teritoriale asupra acestui tinut inghetat, sunt angrenate in a stopa Rusia de a-si duce planul la bun sfarsit. Vecinii Rusiei din regiunea arctica – SUA, Canada, Norvegia, Danemarca – sunt cu totii membri NATO iar majoritatea si-au suplimentat efectivele militare din nord, pentru a se pregati de o eventuala confruntare cu Rusia, chiar daca aceasta este ultima lor intentie. Situatia este cu atat mai dificila din cauza lipsei unor norme juridice in dreptul international care sa clarifice acest aspect ramas inca foarte ambiguu. Moscova are mai multe prioritati in zona arctica, dar tema centrala ramane accesul la bogatiile acestei zone care putea fi exploatata mai usor in urma fenomenul de topire a ghetii. Potrivit unor experti, regiunea arctica ar putea detine circa 13% din cantitatea inca cantitatea de petrol inca nedescoperita si circa 30% din resursele inca nedescoperite de gaze ale lumii. In astfel de conditii, nu este de mirare ca zona arctica devine treptat una de interes pentru stiinta, economie, politica iar cursa pentru control este in continua dezvoltare. Aceste bogatii pot juca un rol semnificativ in noua configuratie geopolitica a lumii si totodata in echilibrul de putere care s-ar putea balansa in favoarea unora dintre actorii enumerati mai sus. In aceasta competitie, Rusia pare sa detina pozitia dominanta, dupa ce a intreprins mai multe expeditii pana in prezent in aceasta zona. Prima pana la dorsala Mendeleev in 2005, apoi pe dorsala Lomonosov in vara lui 2007 si una in 2010 in arhipeleagul Franz-Josef. In 2007, exploratorii rusi au amplasat un drapel national pe fundul oceanului Arctic, la mai mult de 4.000 de metri sub nivelul Polului Nord, intr-o misiune care a simbolizat revendicarile teritoriale ale Moscovei si un semnal puternic ca ia foarte in serios acest lucru.

Strategii de stat

Atat de in serios, incat Rusia are in vedere chiar infiintarea unor unitati militare specializate, care sa fie stationate in zona arctica, pentru a-si apara interesele si noile granite pe care spera sa le redeseneze. In 2008, Kremlinul a adoptat o strategie care urmeaza sa fie aplicata pana in 2020 si care sa asigure Rusiei statutul de “principala putere in zona arctica”. Dar nu numai in plan economic, Rusia ar putea beneficia de mari avantaje. Consecintele militare ale unei astfel de expasiuni a Rusiei in aceasta zona ar putea fi insemnate, deoarece controlul asupra Polului Nord ar intari foarte mult puterea Flotei de Nord a Rusiei, care isi are acum bazele in Peninsula Kola. Astfel s-ar castiga control asupra celor mai scurte rute navale de transport dintre Eurasia si America de Nord iar tara care va stapani si spatiul aerian a acestei regiuni care avea o pozitie dominanta si va obtine astfel superioritate din punct de vedere militar. Chiar daca Razboiul Rece nu a ramas decat  o colectie de amintiri, principiile geo­politicii fac din rivalitatea ruso-americana un factor constant al relatiilor internationale. Ciocnirea intere­selor pentru zona Arctica dintre SUA si Rusia ar putea conduce din nou la o noua cursa a inarmarilor chiar daca atentia lumii se indreapta in aceste zile spre zona Orientul Mijlociu iar specialistii stau cu ochii pe dezvoltarea si ambitiile militare ale Chinei si Indiei.

Apa, obiectiv de securitate nationala

Nu mai putin adevarat este faptul ca Rusia ia in calcul si rezervele de apa potabila din aceasta zona. Seful Consiliului Securitatii ruse, Nikolai Patrusev, declara intr-un interviu acordat in august 2010 publicatiei Rossiiskaia Gazeta ca deficitul de resurse de apa a generat un fenomen periculos – migratia, peste 20 de milioane de oameni parasindu-si casele numai intr-un singur an, dar si conflicte armate. Potrivit prognozelor expertilor rusi, intre anii 2035-2045, cantitatea de apa potabila pe care o consuma omenirea va fi egala cu resursele ei, dar criza mondiala de apa poate aparea mai devreme. “Aceasta situatie este legata de faptul ca principalele resurse de apa sunt concentrate numai in cateva tari. Acestea sunt in principal Brazilia, Canada si Rusia. Fireste ca, in aceste tari, nu va fi utilizata toata apa chiar si catre 2045, avandu-se in vedere marile lor resurse. Insa, pentru multe tari problema apei poate aparea maine“, semnala Patrusev. In Rusia, problema consta nu in resursele de apa, ci in utilizarea lor, ceea ce creeaza deja de acum un real pericol pentru securitatea nationala a tarii, noteaza cotidianul, preluat de Karadeniz Press. Pericolul unei crize a apei este mentionat si in strategia securitatii nationale pana in anul 2020, adauga ziarul. Potrivit lui Patrusev, in 2009, numai 38% din localitatile ruse au fost alimentate cu apa potabila de buna calitate. In peste jumatate din orasele si localitatile ruse, calitatea apei nu este cunoscuta, intrucat ea nu a fost testata.

Ambiguitate juridica

Din punct de vedere juridic, zona arctica este de asemenea intr-o ceata totala, situatie din care toate cele cinci state intrate in aceasta cursa (Rusia, SUA, Canada, Norvegia si Danemarca) vor sa profite. In prezent, situatia se judeca in spiritul Legii Marilor adoptata in 1982 si care a intrat in vigoare in anul 1994. Aceasta stipuleaza ca „o tara poate pretinde drepturi exclusive economice asupra unei distante de cel mult 200 mile“. Totodata, Natiunile Unite, prin Comisia pentru delimitarea platoului continental, au dreptul de a decide in astfel de dispute, pe baza Conventiei ONU pentru dreptul maritim, din 10 decembrie 1982. Documentul ONU permite tarilor semnatare, care au iesire la mare, sa isi extinda drepturile de explorare a resurselor naturale, minerale, energetice si biologice, de la 200 de mile la 350 de mile, in cazul in care pot dovedi, pe baza unor studii stiintifice, ca extinderea reprezinta “prelungirea naturala a platoului continental”. Tocmai din aceasta cauza, Rusia se straduieste sa demonstreze cu argumente stiintifice ca acest teritoriu i se cuvine. Spre exemplu, Rusia, Canada si Danemarca si aroga drepturile asupra dorsalei Lomonosov, aceasta avand marirea Germaniei, Frantei si Italiei la un loc, si se intinde pe o lungime de 1.800 de kilometri de-a lungul Oceanului Arctic, din Siberia peste Polul Nord si apoi catre Insulele Ellesmere din Arhipelagul Arctic Canadian. Argumentand ca dorsala este o extensie a teritoriului sau, Rusia vrea sa adauge 1,2 milioane de kilometri patrati la teritoriul sau de dincolo de Cercul polar arctic, regiune ce ofera circa 80% din productia nationala de gaz natural si 60% din cea de petrol. Totodata, zona in cauza este principala sursa de provenienta a metalelor pretioase. Astfel, cu extensia teritoriala dorita Rusia ar putea detine un adevarat imperiu de resurse care se intinde pe 4 milioane de kilometri patrati cu rezerve de circa 30 de milioane de tone de petrol si 130 de miliarde de metri cubi de gaze.

Zanganit de arme inghetate

In lumina acestor argumente, Moscova se zbate sa obtina sa solicite in acest an Organizatiei Natiunilor Unite, o modificare a frontierelor zona arctica, anunta in vara lui 2011, ministrul apararii si vicepremierul rus Serghei Ivanov. “Ma astept ca anul viitor sa transmitem comisiei ONU o cerere fundamentata stiintific privind extinderea frontierelor platoului nostru continental in zona arctica”, a declarat Ivanov, conform agentiei oficiale ITAR-Tass. La numai o saptamana distanta, actualul presedinte rus formula o pozitie mult mai taioasa care includea si o dimensiune militara. „Vreau sa subliniez. Rusia intentioneaza, fara indoiala, sa isi extinda prezenta in Arctica. Suntem deschisi pentru dialogul cu partenerii nostri straini, cu toti vecinii nostri din regiunea arctica, insa apararea intereselor noaste geopolitice va fi temeinica”, a declarat Putin. Cuvintele sale au fost urmate de aplauze din partea colegilor de partid, iar a doua zi, Ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, a anuntat ca doua brigazi armate (pana la 10.000 de militari) vor fi trimise sa apere interesele Rusiei in regiunea arctica, scria revista Time. Nu acelasi a fost mesajul lui Putin in septembrie 2010, cand a invitat toti factorii de decizie din aceasta zona la Moscova pentru un summit numit “Arctica – Teritoriu al dialogului”. Putin s-a referit atunci la nordul extrem ca la “o zona a pacii si a colaborarii”, in timp ce oficialii rusi au negat ca ar fi dispus pregatirea trupelor rusesti pentru Arctica. Pana in 2014, Canada, Danemarca si Rusia vor aduce la cunostinta Organizatiei Natiunilor Unite revendicarile lor, iar aceasta va decide daca sunt intemeiate. In cazul in care pretentiile tarilor se vor suprapune, acestea vor trebui sa ajunga singure la un acord. Cu toate ca acest lucru va fi extrem de dificil de negociat iar statele terte vor face la randul lor presiuni mari asupra subiectilor din negocieri.

Un studiu recent publicat arata ca in Europa in general clima se raceste

In timp ce la noi se anunta o vreme in usoara incalzire, un studiu recent publicat arata ca in Europa in general clima se raceste.

Specialistii au identificat o racire a climatului Europei care, in plus, vine si cu cresterea cantitatilor de precipitatii. Oamenii de stiinta considera ca suntem in apropierea unui Minim Solar, in urnmatorii ani, care poate fi comparat cu o situatie similara de acum 2.800 de ani, cand la nivel de clima la noi pe continent s-au produc modificari semnificative.

Cu alte cuvinte, putem spune ca teoria conform careia incalzirea globala bate la usa este serios zdruncinata de acest studiu care ar dovedi contrariul. Chiar daca in prezent ne indreptam spre un maxim solar (2013) care, conform NASA, va aveal loc la jumatatea anului viitor, rezultatele cercetarilor recente vorbesc despre un impact major asupra climei pe Terra, mai ales asupra Europei, in sensul scaderii temperaturii si cresterii cantitatilor de precipitatii. O veste buna pentru regiunile sudice ale Europei, unde se preconiza seceta.

Studiu: Gazele emise de dinozaurii sauropozi ar fi fost suficiente, prin producerea de metan, pentru a determina o incalzire climatica

Gazele emise de dinozaurii sauropozi, animale erbivore de acum 150 de milioane de ani, ar fi fost suficiente, prin producerea de metan, pentru a determina o incalzire climatica in epoca preistorica, arata un studiu publicat luni in Statele Unite si mentionat de AFP.

Aceste imense animale, ca diplodocus, care cantarea in medie 20 de tone, aveau, ca si bovinele de astazi, microbi in flora lor intestinala, care produceau metan in procesul de fermentatie digestiva a hranei lor vegetale.

‘Un simplu model matematic sugereaza ca microorganismele care traiau in sistemul digestiv al acestor dinozauri sauropozi ar fi putut produce destul metan – puternic gaz cu efect de sera – ca sa existe un impact serios asupra climei din era mezozoica (-250 milioane la – 65 milioane de ani), precizeaza Dave Wilkinson de la Universitatea din Liverpool, principalul autor al cercetarilor aparute in revista americana Current Biology.

‘Potrivit calculelor noastre, acei dinozauri ar fi putut produce mai mult metan decat toate sursele actuale si care provin din activitatile umane’, arata cercetatorul. Fiziologii au studiat metanul produs de diferite animale din prezent, aplicand ecuatii matematice ce permit aprecierea productiei de gaz pe tip de animal, in functie de marimea lor. Astfel, luand ca referinta un dinozaur sauropod cu greutatea medie de 20 de tone si stiind ca in era preistorica existau zeci de exemplare pe km2, cercetatorii au calculat ca aceste animale produceau in timpul vietii circa 520 de milioane de tone de metan pe an.

Dupa disparitia dinozaurilor si inaintea erei industriale din secolul al XIX-lea, emisiile de metan erau in jur de 200 de milioane de tone pe an. Prin comparatie, rumegatoarele actuale produc intre 50 si 100 de milioane de tone de metan anual, care contribuie la incalzirea climatica produsa in principal de emisiile de bioxid de carbon provenite din arderea carbunelui si a hidrocarburilor. AGERPRES

Dinozaurii au cauzat schimbari climatice din cauza gazelor pe care le-au degajat in atmosfera, sustine un cercetator scotian

Incalzirea globala nu este un fenomen specific epocii moderne. Dinozaurii au cauzat schimbari climatice din cauza gazelor pe care le-au degajat in atmosfera, sustine un cercetator scotian.

“Vanturile” dinozaurilor au degajat in atmosfera cantitati importate de gaze de sera, care au dus la modificari climatice, spune profesorul Graeme Ruxton de la Universitatea scotiana St. Andrews.
O turma de 200 de vaci produce mai multe gaze cu efect de sera decat o masina de familie care ruleaza peste 5.000 de kilometri in decursul unui an de zile, au descoperit cercetatorii britanici cu ceva vreme in urma, iar Ruxton a aplicat aceasta descoperire in cazul dinozaurilor.
Avand in vedere dimensiunile lor uriase, dinozaurii au eliberat in atmosfera cantitati uriase de metan.
Metanul este 20 de ori mai eficient in captarea caldurii in atmosfera decat dioxidul de carbon.

Urmatoarea era glaciara ar trebui sa inceapa in urmatorii 1.500 de ani

Cercetatorii de la Universitatea Cambridge, care au studiat variatiile orbitei terestre si caracteristicile climatului global, au calculat ca urmatoarea era glaciara ar trebui sa inceapa in urmatorii 1.500 de ani.

Dar impactul emisiilor de dioxid de carbon face ca aceasta era glaciara sa nu aiba loc, au aratat oamenii de stiinta. Perioada dintre sfarsitul unei ere glaciare si inceputul alteia este de circa 11.000 de ani, durata fiind influentata de un ciclu natural legat de orbita terestra.

Totusi, precedenta era glaciara a avut loc acum 11.600 de ani, iar intrebarea este de pe planeta nu si-a urmat “obiceiul” si in anii in care traim. Se pare ca raspunsul este tocmai existenta omului.

Studiile arata ca era glaciara nu poate incepe cat timp concentratia de dioxid de carbon din atmosfera depaseste valoarea de 240 de parti pe milion. In prezent, aceasta concentratie este de 390 de parti pe milion, scrie The Telegraph, citand un studiu publicat in revista de specialistate Nature Geoscience.

O alta cercetare arata ca, chiar daca am reduce imediat emisiile de dioxid de carbon, concentratiile ar ramane ridicate pentru cel putin inca 1.000 de ani.

“De acum 8.000 de ani, in timp ce civilizatia umana era in floare, nivel de CO2 din atmosfera nu a mai scazut, ci a inceput sa creasca. Acest nivel a crescut enorm odata cu revolutia industriala”, a spus dr. Luke Skinner, de la University College London.

Potrivit fundatiei “Global Warming Policy”, studiul demostreaza ca emisiile de CO2 provocate de om previn un “dezastru global”. Fundatia citeaza un controversat studiu din 1999, care arata ca omenirea ar trebui sa caute sa mentina ridicat nivelul gazelor de sera, pentru a conserva climatul global avantajos din prezent.

Gazele de sera sunt insa tocmai inamicul numarul unu in lupta globala pentru un mediu mai curat, la care s-au angajat cele mai multe dintre statele lumii. Potrivit lui Skinner, studiul nu ar trebui interpretat astfel, iar lumea ar trebui sa inteleaga ca supraincalzirea planetei ar avea “consecinte uriase”.

Temperaturi-record de vara pentru aprilie in Europa Centrala si de est.

Un val de caldura estivala s-a instalat sambata in Europa Centrala si de Est, cu temperaturi record pentru luna aprilie apropiindu-se sau depasind uneori 30 de grade Celsius, in special in Austria, Germania si Cehia, informeaza AFP. De altfel, Praga a batut sambata recordul de caldura pentru data de 28 aprilie, stabilit acum 212 ani, inregistrand o temperatura de 27,7 grade Celsius, au anuntat autoritatile locale.

Recordul precedent pentru aceasta zi a fost de 25,9 grade Celsius inregistrate in anul 1800 (apoi recordul a fost egalizat in 1866) de aceeasi statie meteorologica din Clementinum, fostul colegiu iezuit situat in inima istorica a capitalei cehe. La acest observator meteorologic s-a instituit in 1775 masurarea zilnica a temperaturii.

Temperaturile se apropiau de 30 de grade Celsius si in alte orase si regiuni cehe, precum Ceske Budejovice, Plzen, Ostrava si Usti-nad-Labem.

In schimb, in anumite locuri din muntii Krkonose de la frontiera cu Polonia, stratul de zapada atingea inca 138 de centimetri.
In Austria, temperaturile sunt ‘extrem de ridicate pentru luna aprilie’, a afirmat centrul de meteorologie ZAMG, care a facut cunoscut ca sambata s-au inregistrat 32 de grade Celsius in Austria Inferioara (nord).

Caldura neobisnuit pentru aceasta perioada a anului se datoreaza unei mase de aer subtropical din Sahara, a adaugat centrul.

Valul de caldura s-a simtit de asemenea in Ungaria, Slovacia si Cehia. Praga a batut sambata recordul de caldura pentru data de 28 aprilie, stabilit acum 212 ani, inregistrand o temperatura de 27,7 grade Celsius, au anuntat autoritatile locale.

In Polonia, unde perioada de cateva zile libere prilejuita de 1 mai este urmata de sarbatoarea nationala de pe 3 mai, sosirea timpurie a verii este un motiv de bucurie. Ca si anul trecut, municipalitatea din Varsovia a decis sa deschida pentru acest week-end prelungit trei plaje de-a lungul fluviului Vistula.

In majoritatea teritoriului german s-au simtit de asemenea temperaturi estivale.

La Moscova un nou record de caldura s-a inregistrat la 28 aprilie, cu temperaturi de 25 de grade Celsius, au anuntat serviciile meteo din capitala rusa.

Luna aprilie 2012 ar trebui sa fie una dintre cele mai fierbinti din istoria Moscovei, au precizat serviciile de meteorologie.